Prietenii, afacerile și o lecție dureroasă, dar valoroasă

Zilele trecute, am dat peste un material care promova ideea că, atunci când îți deschizi o afacere, prietenii sunt obligați moral să te susțină. M-am oprit imediat. Această afirmație contrazice tot ce am învățat eu, pe propria piele, în ultimii ani.

Nu vreau să vă vorbesc despre teorii de marketing sau studii academice. Vreau să vă împărtășesc concluziile mele – unele destul de incomode – despre granița fină dintre prietenie și business. Nu trebuie să fiți de acord cu mine, dar poate ajută să priviți lucrurile și dintr-o altă perspectivă.

2012: Începutul entuziasmului (și al naivității)

Pe 24 februarie 2012, am început un program de slăbire folosind produsele Herbalife. Rezultatele au fost remarcabile: 12 kg date jos în prima lună. Știu, mulți veți spune că e prea mult și nesănătos – chiar și consultanții îmi spuneau asta – dar asta m-a ajutat să rămân determinat. Și da, am resimțit fizic acest efort, dar m-am reglat pe parcurs.

Entuziasmat de propriul succes, am devenit distribuitor Herbalife. Mi-am imaginat scenariul ideal: toți prietenii mei vor deveni sănătoși și frumoși, iar eu… prosper financiar. Suna perfect, nu?

Am organizat un GOP (Grand Opening Party), unde am fost susținut de mulți prieteni, cărora le sunt recunoscător și astăzi. Dar, cum se spune, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. De acolo, lucrurile au început să alunece.

Lecția respingerii: Când insistența devine agresivitate

Am început „vânătoarea” de clienți printre apropiați. Le spuneam ce au nevoie, cum trebuie să arate, ce să mănânce. Transmiteam, practic, fără să realizez, mesajul arogant: „Eu știu mai bine decât voi de ce aveți nevoie”.

Pe atunci, nu știam nimic despre psihologie sau neuroștiință. Nu înțelegeam că insistența este o formă de agresivitate. Iar agresivitatea, chiar și mascată sub intenții bune, activează în celălalt mecanismele de supraviețuire: luptă, fugi, îngheață sau, supune-te.

Unii prieteni s-au săturat. Alții au simțit presiunea și s-au distanțat. Eu îi percepeam ca fiind „dușmani” sau invidioși, simțindu-mă neînțeles și respins. În realitate, ei doar se apărau.

Desigur, unii au devenit clienți. Dar câți dintre ei au făcut-o din convingere și câți din rușine, respect sau teama de a nu strica prietenia? ”Supunerea” nu este naturală. Ea obosește. Și când omul obosește să se supună, relația de prietenie se transformă într-o sursă de tensiune.

Nevoia mea vs. Nevoia lor

Privind în urmă, văd clar conflictul: nevoia mea de a vinde se bătea cap în cap cu nevoia lor de a fi lăsați în pace. Nu vorbeam despre ei, vorbeam despre mine.

Și bineînțeles, când acei oameni au simțit cu adevărat nevoia să slăbească sau să schimbe ceva în alimentație, au apelat la altcineva. Absolut logic și natural. Alții chiar resping total Herbalife pentru că asociază brandul cu agresivitatea mea. Mai târziu, după multe cărți, podcasturi și programe de dezvoltare personală, coaching, psihologie și neuroștiință, dar și mai mult, o dată cu cursurile de coaching, am învățat ceva esențial:

• Dacă, spre exemplu, un om e supraponderal, nu înseamnă automat că vrea sau are nevoie să slăbească în acel moment.

• Dacă are dificultăți financiare, nu înseamnă că are nevoie de un job în plus.

• Dacă are probleme de sănătate, nu înseamnă automat că e pregătit să se lase de fumat.

Oamenii au nevoie de ceea ce cere sufletul lor, nu de etichetele puse de alții. Am învățat, fiind în papucii agresorului, că ajutorul nesolicitat este un abuz.

Prietenia nu este o tranzacție comercială (dar relațiile sunt tranzacționale)

În drumul meu, din 2012 și până în prezent, am mai realizat ceva. Prietenii mei nu mă cunoșteau ca vânzător. Relația noastră se baza pe alte valori. Când eu mi-am schimbat energia și rolul, dinamica s-a schimbat.

E ca și cum McDonald’s ar renunța mâine la burgeri și ar vinde suplimente nutritive. Cu siguranță ar vinde în continuare, dar altor clienți. Nu brandul te atrage neapărat, ci ceea ce oferă el pentru nevoile tale.

La fel e și cu oamenii. Relațiile sunt, într-un sens profund, tranzacții de energie și valori. Când cineva pleacă de lângă noi, poate valorile lui s-au schimbat sau poate noi ne-am schimbat atât de mult încât nu mai răspundem nevoilor lor de prietenie. Pentru că da, viața te schimbă, valorile se schimbă, prioritățile se schimbă și astfel, relațiile se schimbă. E normal să nu mai rezonăm la fel cu oamenii cu care rezonam atât de bine în trecut. Nimic nu e veșnic...

Mitul „Discount-ului de prietenie”

Revenind la ideea inițială: trebuie prietenii să te susțină cumpărând de la tine? Răspunsul meu, valabil pentru mine, este NU. Prietenia nu vine cu obligații comerciale.

Dacă stricăm o prietenie pentru că omul nu devine client, înseamnă că nu l-am tratat ca pe un prieten, ci ca pe un „lead” care ne-a refuzat. De ce ne supărăm mai tare pe un prieten care nu cumpără decât pe un străin care ne refuză? De ce un prieten trebuie să cumpere ceva de care nu are nevoie sau să își schimbe furnizorul de produse sau servicii de care e mulțumit, doar pentru că noi oferim același lucru? Oare nu noi dovedim că nu suntem prieteni? Mie așa mi se pare... 

Mai mult, există acea categorie: „Îmi faci și mie o reducere, că suntem prieteni?”. Aici, din nou sunt foarte ferm: NU. Mesajul real din spatele acestei cereri este: „Nu îți respect suficient munca și efortul”.

O persoană foarte apropiată sufletului meu, Ovidiu, care deține un bar în Italia, îmi spunea că prietenii lui apropiați îi lasă întotdeauna bacșiș, tocmai pentru că și el procedează la fel când cumpără de la prietenii săi. Asta înseamnă respect.

Când amesteci afacerile cu prietenia fără limite clare, riști să pierzi fie afacerea, fie prietenia, dar, de cele mai multe ori le pierzi pe ambele.

Despre valoare și durere

Mai văd și postări de genul: „Ești bun doar cât ai bani…”

Știu că e dureros, dar cred că durerea din spate – pe care adesea refuzăm să o recunoaștem – este că, uneori, nu avem nimic de oferit în afară de bani. Poate aici e un punct bun de reflecție pentru fiecare dintre noi: ce aducem în relațiile noastre dincolo de tranzacții?

Și mai e un aspect... ”Spune-mi cu cine umbli ca să îți spun cine ești”. Când ai prieteni îndoielnici, uită-te în primul rând la tine!

La final, am un cadou pentru tine

Pentru că am vorbit astăzi despre echilibru, relații și alegeri conștiente, vreau să îți las un instrument simplu, dar foarte clarificator: Roata Echilibrului Personal.

Este un instrument de autoexplorare care te ajută să înțelegi cum arată, în prezent, echilibrul dintre ariile importante ale vieții tale.

Prin întrebări simple și bine structurate, vei putea evalua nivelul tău de satisfacție în zone precum: sănătate, carieră, bani, relații, familie, dezvoltare personală, relaxare și sens interior.

Rezultatul este o reprezentare vizuală clară, care îți arată:
– unde există echilibru
– unde consumi mai multă energie decât primești
– ce ar merita atenție, nu judecată

E un instrument nu oferă soluții rapide și nu pune etichete. Îți oferă claritate, iar claritatea este primul pas real spre schimbare conștientă.

👉 Accesează Roata Echilibrului Personal și privește rezultatele ca pe un punct de plecare, nu ca pe o concluzie.