Toți simțim frică. Dar ce este ea, de fapt?
Frica este una dintre cele mai vechi și mai puternice emoții umane.
Este acolo să ne protejeze. Să ne țină în viață. Să ne avertizeze că ne apropiem de un pericol – real sau perceput.
Este o reacție biologică, perfect naturală, născută în adâncul creierului nostru, în acea zonă veche numită amigdala, responsabilă cu declanșarea stării de alertă. Când simțim frică, corpul nostru se pregătește de acțiune: inima bate mai repede, respirația se accelerează, mușchii se încordează. Sistemul nostru nervos intră în starea de „luptă, fugi sau îngheață”.
Este felul în care natura a învățat oamenii să supraviețuiască.
Și, în acest sens, frica nu este „inamicul”.
Este un mesager al grijii față de sine. Este un semn că ceva contează pentru tine.
Uneori, tocmai faptul că simți frică arată că ești pe cale să pășești într-o zonă importantă – poate chiar spre visul tău.
Fricile ne țin în viață.
Dar, paradoxal, uneori ne și țin captivi.
Pentru că, pe măsură ce creștem, fricile noastre nu mai sunt doar despre pericole concrete, precum o prăpastie sau un animal periculos. Ele devin mult mai subtile, mai personale. Apare frica de eșec, de respingere, de singurătate, de judecată, de a nu fi suficient.
Aceste frici nu ne protejează de moarte fizică – ci de o „moarte simbolică”: pierderea iubirii, a apartenenței, a valorii personale.
Ne naștem cu frică – da, e adevărat.
Un bebeluș tresare instinctiv la un zgomot puternic sau la pierderea sprijinului fizic. Acestea sunt frici înnăscute, comune tuturor oamenilor.
Dar, pe parcursul vieții, învățăm și alte frici – învățate din mediul în care trăim: din familia noastră, din școală, din religie, din societate.
Uneori învățăm că este „rău” să greșim – și apare frica de eșec.
Că trebuie să fim cuminți și să nu deranjăm – și apare frica de respingere.
Că dacă reușim, îi vom pierde pe cei dragi – și se naște frica de succes.
Și poate cea mai subtilă frică dintre toate: aceea de a fi descoperiți exact așa cum suntem.
Pentru că, undeva adânc în noi, s-a imprimat gândul:
„Nu sunt suficient. Și dacă nu sunt suficient, nu voi fi iubit.”
🔬 Notă științifică, explicată simplu:
În creierul nostru, frica activează amigdala – un sistem de alarmă care funcționează foarte rapid.
Acest mecanism nu face însă mereu diferența între un pericol real și un „pericol emoțional” (ex. să fii refuzat, să greșești, să fii judecat).
De aceea, frica ne poate bloca inclusiv în contexte în care nu ne este amenințată viața – dar simțim că ne este amenințată valoarea, imaginea sau iubirea.
🌱 De ce este important să învățăm să lucrăm cu frica:
Pentru că nu dispare niciodată – dar poate deveni ghid, nu călău.
Pentru că în spatele fricii se află mereu ceva ce contează pentru noi.
Pentru că viața autentică începe dincolo de zona de confort – acolo unde frica apare prima.
Frica apare ca un mecanism de apărare, dar poate deveni o limitare dacă nu este conștientizată.
Tocmai de aceea, nu vrem să o eliminăm complet – ci să învățăm să o ascultăm, să o înțelegem și să o punem în context:
Este această frică justificată? Sau doar reflectă o rană veche?
Este pericolul real – sau e o binecuvântare mascată?
Poate pierderea jobului nu e un dezastru, ci o eliberare.
Poate respingerea unui „prieten” nu e sfârșitul, ci un nou început.
Programează o sesiune gratuită de 20 de minute și hai să vorbim despre frica ta!
Frica nu e obstacolul - cum să transformi frica în aliat
Transformă frica într-o resursă valoroasă și folosește-o ca pe o busolă interioară. Află strategii practice și eficiente.
Poate că frica e un mesaj. Poate că e un semnal de alarmă. Poate că e chiar... o busolă.
Te-ai simțit vreodată blocat fără să știi exact de ce? Ai amânat lucruri importante, nu pentru că nu vrei să le faci, ci pentru că simți o apăsare în piept, o voce care îți spune: „Și dacă nu merge?”
Poate ai avut ocazia să începi ceva nou – un proiect, o relație, o schimbare – și totuși ceva în tine s-a tras înapoi.
Aceea este frica. Și nu ești singur.
Frica este o emoție profund umană, înscrisă adânc în creierul nostru. Ne-a ajutat să supraviețuim mii de ani, declanșând mecanismele defensive ale creierului nostru primitiv – amigdala, acel „buton roșu” intern care ne avertizează de pericole.
Astăzi însă, pericolele sunt altele:
teama de eșec
frica de respingere
rușinea de „ce va zice lumea”
Corpul însă reacționează la fel ca în fața unui pericol real: panică, retragere, paralizie.
👉 Nu, nu ești fricos.
👉 Nu, nu e ceva în neregulă cu tine.
👉 Da, frica poate deveni o resursă valoroasă pentru tine.
Frica este semnul că urmează ceva important. E ca o ușă care scârțâie când vrei să o deschizi. Și, de multe ori, exact în spatele acelei uși găsești ceea ce ai nevoie pentru a evolua.
💛 Ce poți face concret?
Identifică exact de ce ți-e frică:
„Îmi e teamă că voi eșua?”
„Mă tem că voi fi respins?”
„Mi-e frică de rușine?”
Verifică realist situația:
„Ce se poate întâmpla cel mai rău dacă fac asta?”
„Cum pot gestiona cel mai rău scenariu?”
Dialog cu frica ta:
Scrie pe hârtie: „Dragă frică, ce vrei să îmi spui?”
Așteaptă și notează răspunsul intuitiv care apare în tine.
Transformă frica în aliat:
Înțelege că frica vine să te protejeze, nu să te blocheze.
Vezi ce vrea frica să protejeze cu adevărat.
Gândește-te la ea ca la o parte din tine care are nevoie de siguranță și validare.
Dacă simți că ceva din acest articol este despre tine, înseamnă că deja ai început călătoria.
Dacă ai nevoie de mai mult sprijin pentru a-ți explora frica, pentru a o înțelege și pentru a găsi soluții clare și adaptate situației tale specifice, programează-te aici pentru o întâlnire gratuită de 20 de minute și fă-ți cadou o sesiune scurtă de coaching pentru frica ta.
Nu ești singur în această călătorie. Împreună, transformăm frica din obstacol în busolă.
Frici înnăscute vs. frici învățate
Poate te-ai întrebat uneori: De ce îmi este frică de lucruri care nu sunt cu adevărat periculoase?
De ce mă tem de gânduri, de păreri, de greșeli, de respingere, de eșec?
Frica e acolo din prima zi a vieții.
Nou-născuții tresar la zgomote bruște. Se sperie când simt că pierd contactul cu mama. Aceste frici sunt naturale. Sunt înnăscute. Sunt acolo ca să ne protejeze. Ne spun: Atenție, ai nevoie de siguranță.
Dar nu cu ele ne luptăm azi.
Ce ne doare și ce ne blochează acum sunt fricile învățate.
👉 Frica de a nu fi suficient.
👉 Frica de ce vor crede ceilalți.
👉 Frica de eșec.
👉 Frica de succes.
👉 Frica de a fi respins.
👉 Frica de a fi abandonat.
Acestea nu sunt frici de supraviețuire. Sunt frici de ne-iubire. De neacceptare. De pierderea valorii în ochii celorlalți. Și sunt, de cele mai multe ori, învățate.
Le învățăm din:
✅ reacțiile părinților („Ai fost obraznic, plec fără tine”)
✅ rușinea din școală („Răspuns greșit, râd colegii de tine”)
✅ mesajele societății („Trebuie să fii mereu puternic, altfel ești slab”)
✅ experiențele dureroase („Ai fost rănit când ai fost sincer și vulnerabil”)
Și, fără să vrem, le transmitem mai departe.
➡️ Eu însumi am trăit multe dintre aceste frici.
Le-am învățat de la părinții mei, care au făcut tot ce au putut cu ce știau atunci.
Și da, le-am transmis și eu, fără să-mi dau seama, copiilor mei.
Pentru că și eu am fost un părinte care, în anumite momente, a făcut ce a știut mai bine.
Nu cu intenție, nu din răutate, ci din neștiință și frică.
De aceea, nu scriu aceste rânduri ca un om care are toate răspunsurile. Le scriu ca un om care a trăit, a observat, a greșit, a început să înțeleagă – și care învață în continuare.
Nu e vorba să ne judecăm. Nici pe noi, nici pe părinții noștri. Ci să ne oprim puțin și să ne întrebăm:
❓ „Această frică… de unde vine?”
❓ „Este a mea?”
❓ „Îmi mai folosește?”
💛 Ce putem face?
Să ne întrebăm cu blândețe:
🟢 Această frică e moștenită sau am învățat-o cândva, ca să mă adaptez?
2. Să înțelegem că dacă am învățat o frică, o putem și dezvăța.
🟢Frica învățată nu e destin. E programare. Și orice program poate fi rescris.
Cum?
👉 Exemplu 1 – Frica de a fi respins când îți exprimi ideile:
❓Întrebare: „Cine m-a făcut să cred că vocea mea nu contează?”
✔️Răspuns posibil: „Am fost întrerupt mereu când vorbeam în familie.”
✅Rescriere: Începe să-ți scrii ideile într-un jurnal. Apoi exprimă-le într-un grup mic, de încredere. Fiecare exprimare e o reafirmare a valorii tale.
👉 Exemplu 2 – Frica de eșec:
❓Întrebare: „Ce înseamnă pentru mine să greșesc?”
✔️Răspuns posibil: „Că nu sunt suficient. Că nu merit.”
✅Rescriere: Reformulează eșecul ca o formă de învățare. După fiecare pas, întreabă-te: Ce am învățat? Ce aș face diferit data viitoare? Creează un folder numit „Lecții valoroase”, nu „Eșecuri”.
👉 Exemplu 3 – Frica de a fi diferit:
❓Întrebare: „Când am învățat că trebuie să mă conformez ca să fiu acceptat?”
✔️Răspuns posibil: „Când râdeau colegii de hainele mele.”
✅Rescriere: Alege conștient o trăsătură care te face unic și expune-o. Exersează autenticitatea în pași mici: o fotografie, o opinie, o reacție sinceră.
📍3. Să ne oferim ceea ce nu ni s-a oferit:
Siguranță. Ascultare. Acceptare. Curaj mic, dar constant.
Cum?
💛 Pentru siguranță:
✅Creează-ți un spațiu personal care să-ți aducă liniște – un colț cu lumânări, o plimbare zilnică, o oră fără telefon. Spune-ți zilnic: „Sunt în siguranță cu mine.”
💛 Pentru ascultare:
✅Notează-ți gândurile, chiar și cele inconfortabile. Citește-le fără să le judeci. Ascultă-te ca pe un prieten drag.
💛 Pentru acceptare:
✅Când observi un defect, un gând negativ sau o greșeală, spune-ți: „Și asta face parte din mine. E OK să nu fiu perfect.”
💛 Pentru curaj:
✅Stabilește pași mici, de 1%.
📌 Exemplu: Dacă îți e teamă să postezi ceva personal, începe cu o poveste mică, anonimă.
📌 Dacă îți e teamă să ceri ajutor, începe prin a întreba ceva banal, dar direct.
💛 Pentru iubire:
✅Scrie-ți o scrisoare ca și cum ai fi propriul tău părinte iubitor.
✅Spune-ți: „Sunt demn de iubire. Și pot învăța să-mi fiu alături.”
Dacă simți că porți frici care nu sunt ale tale... dacă vrei să înțelegi ce te oprește și cum poți merge mai departe, te invit să te înscrii aici la o sesiune gratuită de 20 de minute.
Este un spațiu sigur, blând și fără judecată.
Doar tu, frica ta – și curajul de a începe să o înțelegi.
Reacțiile la frică: Luptă, Fugi, Îngheață și Supune-te (Fawn)
Poate și tu ai reacționat la frică în moduri pe care nu le-ai înțeles imediat. Te-ai blocat când trebuia să spui ceva. Sau ai cedat, doar ca să nu superi pe ceilalți. Toate aceste reacții – luptă, fugi, îngheață și supune-te (fawn) – sunt răspunsuri la frică. Ele sunt automate sau învățate și au scopul de a ne proteja.
Cele 4 reacții de protecție:
· Luptă: Devii defensiv(ă), agresiv(ă), controlator(are). Ex: ridici tonul într-o discuție tensionată.
· Fugi: Eviți, amâni, te retragi. Ex: nu răspunzi la un mail important care te scoate din zona de confort.
· Îngheață: Te blochezi, paralizezi, mintea se golește complet. Ex: într-o conversație, nu mai știi ce să spui.
· Supune-te (Fawn): Spui „da” deși vrei „nu”, cauți să eviți conflictele. Ex: accepți sarcini în plus de teamă să nu dezamăgești.
Cum transformăm reacțiile automate în alegeri conștiente
Pasul 1 – Observă-ți reacția dominantă
În momente tensionate, întreabă-te: „Ce simt?” „Ce fac din reflex?”
Exemple de răspunsuri:
- Simt tensiune în corp și ridic tonul (luptă)
- Îmi vine să plec sau să închid conversația (fugi)
- Nu pot spune nimic, simt că îmi fuge mintea (îngheață)
- Îmi anulez nevoile și zic „da” deși nu vreau (supune-te)
Pasul 2 – Validează reacția
Exemple:
- Luptă: „În acel moment m-am simțit atacat. A fost reacția mea de protecție.”
- Fugi: „Corpul meu a ales să evite situația. Voi învăța să rămân prezent.”
- Îngheață: „Am fost copleșit. Acum știu că pot crea spațiu să mă adun.”
- Supune-te: „Mi-a fost frică să nu pierd conexiunea. Am dreptul să spun ce simt.”
Pasul 3 – Alege răspunsuri conștiente
Moduri de răspuns:
- Inspiră adânc de 3 ori înainte să reacționezi.
- Spune: „Am nevoie de un moment să mă gândesc.”
- Exprimă un sentiment: „Mă simt copleșit, aș vrea să revin mai târziu.”
- Folosește scrisul: redactează ceea ce vrei să spui.
- Roagă o persoană de încredere să te asculte, fără să te sfătuiască.
Exemple de răspunsuri posibile:
· • Simt tensiune în maxilar și vorbesc apăsat → reacție de luptă
· • Simt nevoia să închid telefonul și să mă retrag → reacție de fugă
· • Nu mai pot gândi clar și mă simt amorțit → reacție de îngheț
· • Îmi vine să spun „da” deși ceva în mine spune „nu” → reacție de supunere
Nu te judeca. Reacția ta a apărut pentru a te proteja. Spune-ți:
• Pentru reacția de luptă: „Corpul meu a simțit pericol și a încercat să preia controlul. Mă protejez, nu atac.” (Corpul meu nu a simțit neapărat un pericol fizic - vezi articolul anterior ”Frici înnăscute vs. frici învățate)
Vezi care e rezultatul ascuns de care te temi și vezi dacă e real sau e doar o convingere.
Întreabă-te ”Cum mă pot pune în siguranță diferit, fără să fiu agresiv. ” Găsește un răspuns aliniat cu tine. Poate verbalizarea emoțiilor și nevoilor tale te ajută. Poți spune ceva de genul ”Observ că atitudinea ta e agresivă față de mine, iar asta îmi produce o tensiune puternică. Am nevoie să schimbăm tonul discuției sau să întrerupem discuția, pentru că altfel voi deveni agresiv și astfel tensiunea va crește.”
• Pentru reacția de fugă: „Retragerea m-a ajutat să evit un rău mai mare atunci. Acum pot alege diferit.”. De asemenea, poți alege să îți faci cunoscute emoțiile. Nu uita, când îți verbalizezi emoțiile, nu ești slab, de fapt ești puternic. Vulnerabilitatea e o dovadă de putere, nu de slăbiciune;
• Pentru reacția de îngheț: „Blocajul m-a ajutat să mă deconectez de la ceva copleșitor. Nu e vina mea.”
• Pentru reacția de supunere: „Acea supunere m-a ajutat când eram mic și aveam nevoie de iubire. Azi pot învăța să mă exprim.”
Acum că ai observat și validat reacția, poți alege conștient cum vrei să răspunzi:
· • Respiră adânc timp de 3 secunde înainte să răspunzi.
· • Pune pauză: „Vreau să revin cu un răspuns mai târziu.”
· • Exprimă ceea ce simți: „Mă simt tensionat și am nevoie de un moment să-mi organizez gândurile.”
· • Scrie înainte să vorbești: redactează ce ai de spus, mai ales dacă e emoțional.
· • Fă mișcare ușoară (mers, întindere) ca să îți reglezi corpul.
· • Roagă o persoană apropiată să te asculte fără să te corecteze sau sfătuiască.
🔄 Cum influențează reacțiile la frică viața profesională?
🔥 1. LUPTĂ – Când cariera devine un câmp de luptă
Vrei să ai totul sub control.
Nu tolerezi eșecul și devii perfecționist.
Răspunzi la feedback cu defensivitate.
În echipe, devii autoritar sau rigid.
📌 Exemplu: refuzi să delegi pentru că „nimeni nu face mai bine ca tine”. De fapt, frica de a nu fi suficient te ține blocat în control.
🏃 2. FUGI – Când fugi de responsabilitate sau de alegeri
Eviți să aplici la joburi mai bune („încă nu sunt pregătit”).
Schimbi des locul de muncă.
Amâni discuții importante (cu managerul, colegii).
Fugi de conflict, chiar și când e necesar.
📌 Exemplu: vrei să ceri o mărire, dar amâni luni de zile. În spate, stă frica de respingere sau de a nu părea „prea mult”.
❄️ 3. ÎNGHEAȚĂ – Când nu știi ce vrei și te simți blocat
Îți pierzi vocea în ședințe.
Evitarea deciziilor te epuizează.
Te simți confuz, paralizat între „ce trebuie” și „ce simți”.
Ai oportunități, dar nu acționezi.
📌 Exemplu: ai o idee de afacere, dar nu poți începe nimic. Blocajul vine din frica de eșec sau de judecata celorlalți.
🙇 4. SUPUNE-TE – Când spui mereu „da” și te anulezi pe tine
Ești omul pe care toți se bazează… dar tu ești epuizat.
Nu spui ce gândești cu adevărat.
Ești de acord cu toată lumea, chiar dacă ai alte păreri.
Te pierzi în joburi care nu ți se potrivesc, dar „dai bine” în fața altora.
📌 Exemplu: alegi o carieră pentru că familia te-a încurajat acolo, dar nu simți nicio împlinire. De fapt, supunerea e o formă de a „câștiga iubire”.
Ce se întâmplă în corp, atunci când simțim frică?
Atunci când ne simțim în pericol — fie că e vorba de un pericol fizic real, fie doar de o amenințare emoțională (cum ar fi critica, respingerea sau pierderea controlului) — corpul nostru activează un mecanism automat de supraviețuire coordonat de sistemul nervos autonom. Iată ce se întâmplă în detaliu:
🔥 1. Se activează amigdala – centrul fricii din creier
Amigdala (parte a sistemului limbic) detectează amenințarea în milisecunde și trimite semnale de alertă către restul corpului.
🧠 Ea nu face diferența între „un tigru real” și „șeful care țipă la tine”.
⚡ 2. Sistemul nervos simpatic intră în acțiune – răspunsul „luptă sau fugi”
Este o reacție automată, adânc înrădăcinată în biologia noastră.
Efecte fiziologice:
❤️ Crește ritmul cardiac → mai mult sânge pentru mușchi
😤 Respirația devine rapidă → oxigen suplimentar pentru energie
🧊 Vasele de sânge din piele se contractă → scade riscul de sângerare în caz de rană
🖐️ Palmele transpiră → corpul se pregătește de acțiune fizică
😶 Sistemul digestiv încetinește → toate resursele se concentrează pe supraviețuire
🧠 Cortexul prefrontal (raționalul) e parțial dezactivat → deciziile rapide sunt luate de instinct, nu de logică
❄️ 3. Dacă lupta sau fuga nu sunt posibile → urmează înghețul sau supunerea
Îngheț (Freeze):
Apare când corpul decide că nici fuga, nici lupta nu sunt sigure.
Simți că nu mai poți mișca, gândi, vorbi – e un fel de „șoc protectiv”.
E însoțit uneori de disociere (te simți detașat de corp sau de realitate).
Supunere (Fawn):
Apare mai ales în cazul traumelor relaționale.
În loc să înfrunți sau să fugi, te conformezi, cedezi, spui ce vor ceilalți să audă, pentru a evita conflictul sau abandonul.
Este o adaptare psihologică și învățată în copilărie.
🔄 4. După pericol, ar trebui să urmeze descărcarea și revenirea la echilibru (homeostazie)
Într-un corp sănătos emoțional, sistemul nervos parasimpatic „apasă frâna” și:
respirația revine la normal,
tensiunea scade,
digestia se reactivează,
corpul revine la echilibru.
⚠️ Problema apare când aceste reacții rămân „blocate” în corp, iar sistemul nervos nu mai face diferența între trecut și prezent. Aici apare anxietatea cronică, burnout-ul, reacțiile exagerate sau apatia.
Dacă ai ajuns până aici cu lectura, poate e timpul să te întrebi: Ce-ar fi dacă aș avea curajul să vorbesc despre fricile mele? Îți ofer un spațiu în care ești binevenit exact așa cum ești. Programează aici o sesiune gratuită de 20 de minute și fă primul pas spre claritate și liniște.
Fricile nerezolvate ne aleg cariera în locul nostru. Coaching-ul te ajută să faci o alegere conștientă – nu dictată de traumă sau condiționare, ci de cine ești cu adevărat.
Surse și referințe utile
Cărți
1. „Corpul își amintește – Psihologia traumei”
Autor: Bessel van der Kolk
Editura: Pagina de Psihologie
👉 Explică clar cum reacțiile la traumă și frică se manifestă prin corp și comportamente. Include reacțiile fight, flight, freeze.
2. „Tigrul încă nu s-a trezit – Vindecarea traumelor prin înțelepciunea corpului”
Autor: Peter A. Levine
Editura: Elena Francisc Publishing
👉 Se concentrează pe reacțiile instinctive (luptă, fugi, îngheață) și cum pot fi eliberate prin terapie somatică.
3. „Inteligența traumei”
Autor: Gabor Maté (cu Daniel Maté)
Editura: Curtea Veche
👉 Tradusă recent în limba română. Vorbește despre rădăcina psihologică și biologică a reacțiilor noastre la frică și durere.
4. „Furios, obosit, îngrijorat – Cum să ne învățăm emoțiile și să le transformăm în resurse”
Autor: Otilia Mantelers
Editura: Curtea Veche
👉 O resursă excelentă, clară și empatică despre frici, rușine, furie, anxietate – cu multe exemple practice.
Podcast MIndarchitect: